Sa-i dam o speranta Elenei!

Nu stiu de ce dar azi m-am trezit cu lacrimi in ochi.Stiu ca uneori suntem coplesiti de probleme, griji, si ca ar trebui sa fim tari , avem momente cand ne simtim ( noi parintii) singuri impotriva tuturor. Imi aduc aminte fiecare clipa in care nu stiam incotro sa o apuc sa gasesc resurse si intelege  pentru terapia Elenei.Ma simteam neputincioasa..singura printre straini...si culmea ca pe une mergeai ti se inchideau usile in nas ...plecai cu lacrimi in ochi..autismul nu este considerat de lumea de rand ceva grav...fiecare gandeste in felul lui..dar eu nu pot! cand stiu ca trece timpul si maine, poimaine va trebui sa se descurce singura in viata fara noi parintii, si ca isi doreste sa fie ca ceilalti...Simt uneori ca ma lupt cu morile de vant si ca nu reusesc sa gasesc suficiente argumente pentru oameni sa inteleaga ca nu ne este usor ca si Elena este un copil care are acel zambet si dorinta de a fi ca ceilalti.. Scriu aceste randuri in speranta ca cei care citesc sa imi intelea...

Elena are azi 8 ani si 9 luni..ne apropiem cu pasi repezi de 9 ani.Doamne ce a trecut timpul! parca prea repede...uneori mi se pare ca lupta nu se mai termina..ca este tot mai greu..Ma bucur din suflet pentru fiecare progres al ei si sper din suflet sa fie bine.

Am avut o saptamana de vacanta intre semestre! Am fost la film , si in alta zi la muzeul Antipa.Este un loc unde am mai fost si ne reintoacem cu placere.Copilasii au fost fericiti ca au revazut animale, pasari imapaiate. In fiecare zi am lucrat la matematica sperand ca matematica devina mai usoara pentru Elena. Ne rugam la D-zeu sa fim sanatosi .De acum avem aproape 2 luni de scoala pana la urmatoarea vacanta.Mult succes printesa mea! Ne bucuram pentru fiecare progres pe care il faci!

Azi am fost pentru prima oara la Cinema cu Elena.( si Damian ).Elena a stat foarte cuminte cele 90 de minute , numai spun ca a trait ce s-a intamplat acolo.Ma bucur din suflet ca am mers si mai ales ca am adus bucurie copiilor.Am vazut Paddington la recomandarea unei mamici tare dragi mie ( Multumesc mami draga ),

A trecut primul semestru.La scoala ne descurcam binisor.Matematica ne cam da batai de cap.Speram cu ajutorul terapiei si ce mai lucram zilnic sa putem sa invatam sa adunam si sa scadem.Este destul de dificil sa inteleaga dar nu imposibil.Sunt sigura ca D-zeu ii va lumina mintea si se va descurca,Printesa mea este o luptatoare.

Zilele astea se implinesc 5 ani de cand am blogul pentru Elena.O lupta care uneori mi se pare fara sfarsit..Momente in care simti ca numai poti,momente de lupta cu morile de vant ( autoritati care ar trebui sa ajute si nu sa poarte oamenii pe drumuri).Nu pot uita acel moment in care m-am hotarat sa fac publica povestea Elenei, si mai ales oamenii care au crezut in noi de la inceput si care de-a lungul acestor ani ne-au fost alaturi fara de care noi nu am fi ajuns aici.Am trecut prin multe....Vreau doar sa multumesc lui D-zeu ca nu ne-a lasat si tot in EL ne punem toata increderea ca in cativa ani vom fi bine si nu vom mai avea nevoie de nimic Pana atunci lupta noastra continua si sper din inima sa gasesc puterea sa merg mai departe

Avem o mare problema acum.Ne lipseste motivatia la terapie.Desi pana acum a lucrat bine, are momente si zile cand nu prea are vointa sa lucreze, se frustreaza daca nu poate..Si ceea ce ne pune probleme este matematica..Speram din suflet ca ajutati de doamna sa gasim motode sa o motivam sa lucreze ca avem mare nevoie mai ales la matematica. Va multumim  daca ne sunteti alaturi !