Am facut efortul de a ajunge la mare si in acest an.Am zis ca dupa 24 august ca e mai ieftina cazarrea/mancarea..Am gasit cazare la o doamna super de treaba la pret f.bun.
Ne-am bucurat prima dupa amiaza si a doua zi de soare apoi s-a imbolnavit Damian..febra mare..dureri de gat...
Am mers la Delfinariu, Microrezervatie, Planetariu unde s-au bucurat copii atat cat au putut mai ales ca Damian era bolnavior.Si-a revenit pana vineri iar de sambata a facut febra Elena si stari de voma..
Am mai fost la plaje duminica ..desi Elena inca nu era bine..a stat pe sezlong la umbra..
Am reusit sa ajungem si la Acvariu si la Cazino.Apoi cu Telegondola.
Ma bucur ca am putut sa duc puiutii la acele obiective pentru ca nu fusesera niciodata acolo.
Elena incantata mai ales de delfini.
Per total cateva zile de iesit din cotidian..,chiar daca umbrite de problemele de sanatate ale copiilor..
Elena merita alaturi de Damian aceasta iesire.
Multumim si mamicii Simona pentru gazduire.Oameni frumosi si de calitate.
Multumim ca ne sunteti alaturi.Sa speram ca vom avea succes si la comisia de handicap...sa nu ii schimbe gradul..:( avem nevoie de acei banuti...ca de aer!!
luni, 29 august 2016
sâmbătă, 20 august 2016
Framantarile unei mame...
In fiecare an aceeasi umilinta pe la comisiile de handicap....m-am saturat...simt ca nu ma mai pot bucura de nimic....acesti banuti ne sunt absolut necesari.plus ca e un drept al copilului.
Ce greu este! ...Nici nu stii uneori cum este bine si ce sa faci!!
Vrei sa fii sincer, vrei sa faci ceea ce este mai bine pentru copilul tau si ti se spune in fata: felicitari! s e vede ca s-a lucrat...e recuperata....numai este necesar insotitor...adica vor sa zica ca eu la 10 ani asa cum e Elena acum o pot lasa singura pe strada?? asta ma revolta cel mai tare! nedreptatile din aceasta lume! Oricat de citit si informat ai fi nu poti anticipa ceea ce acea comisie vrea de la tine..raspunsurile corecte..ceea ce vor ei sa auda...:(
Recunosc cu tarie si sunt mandra de asta: Elena a evoluat darrr nu este recuperata si are nevoie de acei banuti pe care statul ii da pentru gradul 1!
Mi s-a spus sa ma bucur! Daa ma bucur ca Elena e ceea ce este acum fata de cum am plecat acum 7 ani..darrr sunt 7 ani de lupta! 7 ani in care am facut uneori chiar peste puterile mele ca Elena sa poata face terapie , sa nu duca lipsa de nimic, sa nu simta greutatile noastre! O spun cu mana pe inima ca sunt revoltata suparata..acum ca de 1 an de zile stam aproape de scoala ei, platim chirie ( o suma destul de mare) , un efort pe care il facem sa fie aproape de scoala sa nu o mai chinuim cu naveta..!! ..pentru ca ne va fi greu..stiuuu ca voi reusi..va aparea ceva sa fie bine@!! Am credinta...ca Dumnezeu nu ne lasa..ca aceste incercari sunt tocmai pentru a vedea cat de puternici suntem...darrr! DE CE?? de ce trebuie sa traim cu acea teama..ca ne taie gradul..ca acei banuti absolut necesari si un drept ai copilului ne pot fi luati..??? Niste intrebari ...la care nu am raspunsuri..incerc sa ma incurajez singura..sa ma rog la Dumnezeu sa nu nu lase!
Eu in acesti ani pe langa acei banuti ( desi nu au vrut la primarie sa ma angajeze asistent personal.ca am 5 ani pierduti la vechime) am facut tot ce am putut ca Elena sa aiba tot ce este mai bun!
Ma rog la Dumnezeu..sa isi indrepte fata catre noi..sa ne ajute..sa ne tina SUSS indiferent de greutati! Sa ne indrume pasii...sa ne ajute!!
Avem incredere!!
Uneori
Ce greu este! ...Nici nu stii uneori cum este bine si ce sa faci!!
Vrei sa fii sincer, vrei sa faci ceea ce este mai bine pentru copilul tau si ti se spune in fata: felicitari! s e vede ca s-a lucrat...e recuperata....numai este necesar insotitor...adica vor sa zica ca eu la 10 ani asa cum e Elena acum o pot lasa singura pe strada?? asta ma revolta cel mai tare! nedreptatile din aceasta lume! Oricat de citit si informat ai fi nu poti anticipa ceea ce acea comisie vrea de la tine..raspunsurile corecte..ceea ce vor ei sa auda...:(
Recunosc cu tarie si sunt mandra de asta: Elena a evoluat darrr nu este recuperata si are nevoie de acei banuti pe care statul ii da pentru gradul 1!
Mi s-a spus sa ma bucur! Daa ma bucur ca Elena e ceea ce este acum fata de cum am plecat acum 7 ani..darrr sunt 7 ani de lupta! 7 ani in care am facut uneori chiar peste puterile mele ca Elena sa poata face terapie , sa nu duca lipsa de nimic, sa nu simta greutatile noastre! O spun cu mana pe inima ca sunt revoltata suparata..acum ca de 1 an de zile stam aproape de scoala ei, platim chirie ( o suma destul de mare) , un efort pe care il facem sa fie aproape de scoala sa nu o mai chinuim cu naveta..!! ..pentru ca ne va fi greu..stiuuu ca voi reusi..va aparea ceva sa fie bine@!! Am credinta...ca Dumnezeu nu ne lasa..ca aceste incercari sunt tocmai pentru a vedea cat de puternici suntem...darrr! DE CE?? de ce trebuie sa traim cu acea teama..ca ne taie gradul..ca acei banuti absolut necesari si un drept ai copilului ne pot fi luati..??? Niste intrebari ...la care nu am raspunsuri..incerc sa ma incurajez singura..sa ma rog la Dumnezeu sa nu nu lase!
Eu in acesti ani pe langa acei banuti ( desi nu au vrut la primarie sa ma angajeze asistent personal.ca am 5 ani pierduti la vechime) am facut tot ce am putut ca Elena sa aiba tot ce este mai bun!
Ma rog la Dumnezeu..sa isi indrepte fata catre noi..sa ne ajute..sa ne tina SUSS indiferent de greutati! Sa ne indrume pasii...sa ne ajute!!
Avem incredere!!
Uneori
Abonați-vă la:
Postări (Atom)