Sa-i dam o speranta Elenei!

Am avut cateva zile frumoase.Am fost la bunici.De acolo am ajuns la Manastirea Prislop ( un loc aparte in sufletul meu), apoi la Castelul Huniazilor si la sfarsit pe Transalpina.Cateva emotii pe varful muntelui dar am ajuns cu bine acasa. Sunt fericita ca am ajuns din nou la Manastirea Prislop.Imi pun nadejdea in ajutorul pe care mereu l-am primit mergand acolo. Elena este sufletul meu si sunt sigura ca D-zeu nu ne lasa la greu ! Este acolo sus si ne iubeste~

Incercam sa umplem timpul cu iesiri in natura atat cat ne permite soarele de afara sau bugetul..Elena este foarte incantata de iesiri, de plimbari dar are momente cand vrea in locul ei, casa ei... Nelinistile mele cred ca se transmit...avem momente cand se supara foarte repede, este irascibila si parca nimic nu ii place sau cei din jur nu reusesc sa fie asa cum ea vrea..Speram sa fie trecatoare aceasta perioada, ea sa se bucure de vacanta desi va spun sincer este mult mai linistita cand este la scoala.Vacanta  abia a inceput si am incercat zilnic, sau cel putin la cateva zile sa facem ceva nou, sa iesim in locuri noi, ( am fost in parcul Brancoveanu, in parcul IOR, vizitia la niste prieteni dragi). Imi doresc sa o vad vesela, fericita alaturi de Damian. Terapia am intrerupt pana in septembrie.Nu ne mai permitem dar si doamna are un program mai incarcat. Va multumesc ca sunteti alaturi de noi zilnic in incercarea noastra de a atinge normalitatea!! Am intalnit persoane care uneor...