Trairi...

Vorbeam ieri cu cineva de Elena mea..si imi aduceam.aminte de cum era ea acum 8 ani..ca nu vorbea deloc..nu raspundea la nume..era total absenta..doar noi o intelegeam..o.perioada foarte grea..si cum este ea acum! Prin cate etape am trecut: primul ei.contact vizual , primele cuvinte spuse din nou..primul mama..apoi tata..scapat de pampers.....Elena de acum care vorbeste toata ziua, ne ia in brate si ne spune ca ne iubeste, ne cearta daca se supara ;) mai rupe hartii de suparare apoi le strange cuminte..sunt mandra dea ea! Privesc cu incredere in Dumnezeu ca se va descurca in viata, ca va stii sa deosebeasca lumea rea de cea buna, ca va stii de pericole ( masini..traversat strada cu atentie..).ca va trece cu bine de perioada de preadolescenta care urmeaza.si nu in ultimul rand se va descurca la scoala...avem incredere in Dumnezeu ca o va ajuta! Si ca noi.vom.fi sanatosi sa putem lupta pentru ea si fratele ei! Va rugam sa nu ne lasati la greu! Fara terapia de care are nevoie nu.putem merge inainte! Are nevoie de ea! Ne puteti ajuta cu formularul 230 ! Va multumesc!