De cand am conceput blogul ( de aproape 4 ani) am scris mereu eu ca mamica in numele Elenei.
Acum ma gandeam sa scriu ceva care sa fie ceva ce sunt sigura ca Elena daca ar stii sa vorbeasca si sa scrie ar scrie:
Sunt Elena am 7 ani.De o saptamana merg la scoala.Este ceva nou si foarte interesant pentru mine.Am ajuns la aceasta etapa datorita celor care m-au ajutat ca eforturile mamei mele sa fie incununate de succes.Acum 4 ani eu eram absenta..Nu aveam contact vizual, nu raspundeam la nume, nu spuneam acel cuvant magic MAMA.
Acum dupa 4 ani grei de lupta cu autismul am inceput sa fiu prezenta, sa zambesc si sa ma bucur pentru fiecare din membrii familiei.Ma bucur cand mama e fericita, o intreb pe mama de ce plange cand este necajita, ma joc mult cu fratele meu care ma iubeste mult.
Mama incearca zilnic sa fie vesela si sa zambeasca desi vad mereu in ochii ei neliniste, spaima...
Nu pot decat sa multumesc celor care ne-au ajutat sa facem terapie pana acum.Desi am inceput scoala eu mai am nevoie de terapie.Avem deja aproape 3 luni de pauza si cu toate eforturile mamei nu am reusit sa reincepem.Noul an scolar a adus multe bucurii dar si cheltuieli cu rechizite si tot ce trebuie pentru scoala si gradinita pentru mine si Damian.
Eu ma trezesc in fiecare dimineata la ora 5.20 sa pot ajunge la scoala.Abia seara la ora 18 sunt inapoi.Lupt sa fiu si eu ca ceilalti dar nu este suficienta scoala mai am nevoie de ABA.As putea lucra la sfarsitul saptamanii.Dar nu avem suficiente resurse.
va multumesc ca imi sunteti in fiecare zi alaturi in lupta mea de a reusi si a mamei de a ma scoate din aceasta lume !
Cu drag, Elena.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu