Impresii de la Maraton..nu prea bune..vom vedea..

Am revenit cu detalii....ne-am trezit si noi la ora 7..am trezit copii..care erau tare somnorosi sa mergem la Bucuresti.Am plecat de casa cu mari sperante..si m-am intors dezamagita.suparata...nervoasa..sincer nu stiu sa descriu ce era in sufletul meu..Am chemat si pe doamna Monica Berceanu sa vina.Am deranjat pe doamna, nestiind ca de fapt am mers acolo degeaba..Va spun sincer nu condamn pe nimen

i , dar m-am simtit nasol..am mers pe buna credinta a domnlui Philip Griffiths.Mai ales ca dansul s-a oferit sa ne ajute, si eu imi pusesem speranta ca se vor strange ceva banuti pt macar o luna 2 de terapie.Din toata nebunia asta am cunoscut pe Dana Oncioiu o doamna care lupta pentru Mihaita, un baietel superb care are mare nevoie de ajutorul tuturor pentru a se face bine.Ma bucur ca v-am cunoscut Piticul Copilasi.Speram din suflet ca pana la urma totul va fi bine.Imi doresc din suflet ca nimeni sa nu treaca prin ce am trecut noi azi..

 

 

 

Elena nu uita draga mamei, eu voi lupta in continuare pentru tine.Meriti! ai progresat muult..Meriti tot efortul meu, chiar daca nu intotdeauna a fost cu folos..Promit sa nu ma las! Este prima dezamagire si va spun sincer numai cred in nimic..poate o minune! cine stie...