Puiul meu cel mic a implinit azi 5 ani!

La multi ani puiul meu cel mic! Azi implinesti 5 anisori! A trecut asa repede timpul.Iti doresc sanatate, fericire si tot ceea ce este mai bun! Alaturi de Elena sunteti motivul meu de a lupta si de a merge mai departe! Te iubesc puiul meu nazdravan! Mulțumesc lui D-zeu pentru darul de a te avea

Si cand problemele nu se mai termina......:(

Se pare ca luna asta chiar traim pe jumatate ...asa cum va spuneam la o postare mai veche
De 4 ani cei de la DGSAPC trimiteau actele ( noul certificat) la mine, la primarie si la Agentia de prestatii sociale..se pare ca de data asta au dat ...pas..si acolo nu a ajuns certificatul nou...( voi merge sa clarific) am primit doar alocatia normala si nu  dubla asa cum Elena are dreptul..Imi vine sa o iau razna...parca toate sunt intoarse invers....Restanta de 2 % de la sectorul 4 intarzie sa apara....de 4luni ma tot amana...acum sa speram ca suntem pe ultima suta de metrii si ca pana la finele lunii vor intra dumnezeului o data...ca numai pot..numai am putere..ma declar obosita in lupta cu birocratia...

Mami cam bolnavioara...

Pentru ca stresul si problemele din ultimele 6 luni si-au pus amprenta asupra mea a trebuit sa fac o vizita si pe la medicul de familie si apoi la un medic specialist.Am ametit, am avut senzatii de voma si o stare generala proasta.Stiu ca pe acest blog mereu scriu de Elena nu am putut sa nu scriu si despre mine.
In urma analizelor mi-au descoperit o anemie deocamdata cautam cauza...desi eu o stiu....:( recunosc ca m-am neglijat si ca am multe probleme pe care trebuie sa le rezolv dar Elena a fost si este prioritatea mea.Incerc sa fiu bine si sanatoasa pentru copilasi ei nu merita sa sufere , ei TREBUIE sa fie fericiti!
Va multumesc celor care ne sunteti alaturi zilnic!

Mergem inainte....

Luna aceasta datorita 'concediului" de la cei care imi emit certificatul Elenei ( evaluare anuala) am primit doar jumatate din indemnizatia de insotitor.Certificatul vechi a expirat pe 23 august iar cel nou a fost reinnoit cu 11 septembrie pentru ca toata luna august au avut concediu si lor nu le-a pasat de noi....

Nu putem spune decat ca luna asta mancam " pe jumatate", traim " pe jumatate" datorita unora care chiar nu le pasa.

Inca o data sunt 'patita' .....simt uneori ca toate ne sunt impotriva..cred ca doar credinta in bunul D-zeu ne tine in picioare si speranta ca Elena va fi bine si eu pe langa ea sanatoasa.

Va multumesc din suflet ca ne sunteti alaturi!

Cateva randuri: Cum ar fi fost viata noastra fara acest diagnostic

Am vrut sa scriu si eu ceva legat de acest subiect.Inspiratia este de aici: http://carmengherca.blogspot.ro/2014/10/cum-ar-fi-fost-fara-autism.html ( sper sa nu se supere)
Este grea aceasta intrebare si pentru mine.Nu cred ca am raspunsuri clare..am doar niste trairi ...a faptului ca avem genul asta de probleme si ne este greu.Lupta noastra este grea de 5 ani.Am incercat posibilul si uneori imposibilul .Cred ca doar cine trece prin asa ceva poate intelege framantarile noastre si viata plina de suisuri/coborasuri pe care o avem.
Sunt constienta ca lupta asta m-a facut mai puternica desi eu nu ma declar un om puternic..doar un om inercand si luptand pentru copilul lui sa fie bine..Multumesc celor care ne inteleg trairile si lupta prin care trecem zilnic. Un zbucium care dureaza de 5 ani si va mai dura speram doar sa fie mai usor de depasit...mai usor pentru toti...
Este foarte greu de luptat uneori cu morile de vant...noi depindem uneori de niste bani ( redirectionari din 2%) care intra greu de la stat.Asta pentru ca autoritatilor nu le pasa de problemele noastre.
Ne rugam la D-zeu sa fim sanatosi si sa putem lupta pentru Elena si pentru ca ea sa se poata descurca in viata.

Ne-am unit destinele acum 9 ani!

Acum 9 ani era o zi frumoasa de toamna...o zi mult asteptata! Nunta noastra! O zi de mare bucurie, in care am avut pe cei dragi alaturi! Imi amintesc emotia si bucuria in acelasi timp!In acesti ani am trecut prin multe dar ma bucur pentru cei 2 copilasi pe care ii aveam si pentru care vom lupta sa fie fericiti! Imi aduc aminte ca atunci traia si tatal meu.Am o singura poza in care apare si el cu noi.Clipe frumoase de neuitat.Imi doresc sa fim sanatosi, sa avem intelegere si respect sa putem creste si lupta pentru fericirea copilasilor nostrii!